Blog

I got kreoane in my head

Micile previziuni.

Eram în clasa a 3-a la ora de desen. Cătălina, o colegă cu ochi verzi și ochelari rotunzi a venit timidă la banca mea cu o jumătate de măr, s-a uitat atentă câteva secunde la desenul meu, iar apoi mi-a zis “ wow… Cum poți avea atâta răbdare? Știi că tu o să ajungi pictoriță, nu??”. Eu am râs. Nu-mi aduc aminte dacă am zis ceva imediat după aceea, dar știu că reacția din mintea mea era respingătoare ( “ eu o să fiu profă de mate, nu pictoriță!!!”, mi-am zis). Nu știu de ce am luat-o că pe o jignire, dar nu o să uit niciodată cât de entuziasmată era când desenam în clasă. De fiecare dată îmi zicea aceeași formulă -” o să fii pictorita”, iar eu rămâneam veșnic indiferentă.
După 10 ani…
Au trecut 10 ani de atunci și ghici, Cătălina a avut dreptate. Întâmplarea face că spre sfârșitul clasei a 8-a m-am înscris pe ultima sută de metri la probele de admitere pentru liceul de arte din orașul meu; totul a fost foarte spontan, dar am intrat cu succes. Țin minte că am început să plâng de fericire când am văzut notele de la probe. În momentul acela am simțit că ăla e drumul meu și că totul s-a întâmplat fix cum a trebuit, deși uneori nu a fost cum am vrut eu să fie. Acum am absolvit liceul, îmi doresc să urmez în continuare arta și nu cred că m-aș putea despărți vreodată de ea. Felul meu de a gândi e influențat de artă și mereu va fi. I got kreoane in my head.